My Blog List

Friday, November 30, 2012

skin-flin



Alo?
....
Niciun răspuns

Alo?
...
 Niciun răspuns


Skin: totul începe cu o amânare, arma redutabilă împotriva propriei conștiințe. tot ceea ce fac este s-o las să se manifeste.
n-am sunat-o azi. nu m-am trezit la 6 a.m., nu am scris niciun rând. mi-am visat dizolvarea, Flin. dar nu era o dizolvare lichidă. era ca și cum te-ai învârti și cu fiecare rotire te-ai micșora în interior. cred că era și o senzație de transparență.

da
nu
sau
Dracu știe.

Flin: întrebările tale mă irită. nu că ar fi niște întrebări inteligente și m-ar pune în încurcătură; sunt întrebări banale. Nu am chef să rememorez discuția. Fumezi prea mult, Skin.

Skin: M-am trezit mai târziu decât îmi propusesem. Am mai dormit o oră cu senzația lăsată de pielea ei. o undă sonoră. Poate țigările sunt de vină. Nu cred că vreau să renunț la ele. Am probleme în exprimare. Ce prelungire mecanică a simțurilor. Nu spun că-mi displace. Am dormit. M-am odihnit. Am făcut sex. Am respirat. Nu e reală. Mă domină în cel mai brutal mod cu putință. Se joacă cu respirația mea, Flin. Cu ritmul meu interior.

Flin: te-ai băgat prea mult în rahatul ăsta de relație. Te-a absorbit. Tipa e străină de tot ce e realitate.

Skin: E în mine, Flin. În pielea mea. Cu ea am aceeași senzație de dizolvare a corpului pe care o aveam în copilărie. Un vertij al corpului. Memoria pielii e fabuloasă. Corpul meu proiectează senzații. Pori excitați cu memorie. La dracu. Renunțasem la nebunia asta. Sunt dependent de corpul meu.

Suflu
Scriitură
Ritm
6 a.m.

Flin: mă iriți, Skin. Începi să mă sperii. Am impresia că vorbesc cu o bucată de carne care emană parfum de curve.

Skin: Și ceea ce simt organic se transformă în literatură. există un suflu al scriiturii, un ritm propriu fiecărui trup. Te-ai gândit vreodată la asta? Mi-am reluat jurnalul, Flin. Mă exprim extrem de prost în scris. Nu mă pot detașa de piele. am dureri cumplite. În fiecare dimineață la ora 6 a.m. mă aflu într-o anestezie euforică. 

Flin: da, mă gândesc că de fiecare dată când întâlnești o curvă inteligentă îți mai tragi câte-un tatuaj.

Alo?
Niciun răspuns

Alo?
Linda
...

Niciun răspuns

Skin: Nu, nu pot să scriu cu adevărat decât atunci când mă adresez corpului. Excluderea carnalului este un fals. Un hazard. Aici este suflul scriiturii, ritmul corpului, spațiul cuprins în timpul necesar nașterii unei voci, Incomunicabilul. Transformarea este mai întâi organică. Am pierdut noțiunea timpului. Am stat îmbrățișați 4 nopți. Timpul s-a comprimat. Corpul comprimă timpul. Corpul este o comprimare a timpului. Încă simt. Vertical. Mi-am amintit de mine în astea 4 nopți.


Alo?
Linda?

Skin?
Te-am visat, Skin. Te-am visat. O să scriu despre tine.



Friday, November 16, 2012


Aujourd'hui j'ai appris que les gens ont peur de l'amour. Am presimțit astăzi. Iubirea este un onirism primitiv. Când te atașezi totul dispare. Si apare regretul sau nu, cred ca, mai degraba, apare nostalgia unui act neîmplinit. Cu siguranță există o legătură profund intimă între corp și scriitură. Corpul naște scriitura. Tăcerea actului neîmplinit. Atașamentul este sinonim cu dispariția. Cum să accepți tăcerea? Tăcerea lăuntrică? Je tant reve de toi que tu perds ta realite. Avem nevoie de explicații, de cuvântul celuilalt, deși pre-cunoaștem semnificația cuvântului nerostit. Je suis decu. Sticloanță s-a spart. A strigat în tăcere.  Și iată corpul.