Aujourd'hui j'ai appris que les gens ont peur de l'amour. Am
presimțit astăzi. Iubirea este un onirism primitiv. Când te atașezi totul
dispare. Si apare regretul sau nu, cred ca, mai degraba, apare nostalgia unui
act neîmplinit. Cu siguranță există o legătură profund intimă între corp și
scriitură. Corpul naște scriitura. Tăcerea actului neîmplinit. Atașamentul este
sinonim cu dispariția. Cum să accepți tăcerea? Tăcerea lăuntrică? Je tant reve
de toi que tu perds ta realite. Avem nevoie de explicații, de cuvântul
celuilalt, deși pre-cunoaștem semnificația cuvântului nerostit. Je suis decu. Sticloanță
s-a spart. A strigat în tăcere. Și iată corpul.