Alo?
....
Niciun răspuns
Alo?
...
Niciun răspuns
Skin: totul începe cu o amânare, arma redutabilă împotriva
propriei conștiințe. tot ceea ce fac este s-o las să se manifeste.
n-am sunat-o azi. nu m-am trezit la 6 a.m., nu am scris
niciun rând. mi-am visat dizolvarea, Flin. dar nu era o dizolvare lichidă. era
ca și cum te-ai învârti și cu fiecare rotire te-ai micșora în interior. cred că
era și o senzație de transparență.
da
nu
sau
Dracu știe.
Flin: întrebările tale mă irită. nu că ar fi niște întrebări
inteligente și m-ar pune în încurcătură; sunt întrebări banale. Nu am chef să
rememorez discuția. Fumezi prea mult, Skin.
Skin: M-am trezit mai târziu decât îmi propusesem. Am mai
dormit o oră cu senzația lăsată de pielea ei. o undă sonoră. Poate țigările sunt de vină. Nu cred că vreau să
renunț la ele. Am probleme în exprimare. Ce prelungire mecanică a simțurilor.
Nu spun că-mi displace. Am dormit. M-am odihnit. Am făcut sex. Am respirat. Nu
e reală. Mă domină în cel mai brutal mod cu putință. Se joacă cu respirația
mea, Flin. Cu ritmul meu interior.
Flin: te-ai băgat prea mult
în rahatul ăsta de relație. Te-a absorbit. Tipa e străină de tot ce e
realitate.
Skin: E în mine, Flin. În
pielea mea. Cu ea am aceeași senzație de dizolvare a corpului pe care o
aveam în copilărie. Un vertij al corpului. Memoria pielii e fabuloasă. Corpul
meu proiectează senzații. Pori excitați cu memorie. La dracu. Renunțasem la
nebunia asta. Sunt dependent de corpul meu.
Suflu
Scriitură
Ritm
6 a.m.
Flin: mă iriți, Skin. Începi să mă sperii. Am impresia că
vorbesc cu o bucată de carne care emană parfum de curve.
Skin: Și ceea ce simt organic
se transformă în literatură. există un suflu al scriiturii, un ritm propriu
fiecărui trup. Te-ai gândit vreodată la asta? Mi-am reluat jurnalul, Flin. Mă
exprim extrem de prost în scris. Nu mă pot detașa de piele. am dureri cumplite.
În fiecare dimineață la ora 6 a.m. mă aflu într-o anestezie euforică.
Flin: da, mă gândesc că de
fiecare dată când întâlnești o curvă inteligentă îți mai tragi câte-un tatuaj.
Alo?
Niciun răspuns
Alo?
Linda
...
Niciun răspuns
Skin: Nu, nu pot să
scriu cu adevărat decât atunci când mă adresez corpului. Excluderea carnalului
este un fals. Un hazard. Aici este suflul scriiturii, ritmul corpului, spațiul
cuprins în timpul necesar nașterii unei voci, Incomunicabilul. Transformarea
este mai întâi organică. Am pierdut noțiunea timpului. Am stat îmbrățișați 4
nopți. Timpul s-a comprimat. Corpul comprimă timpul. Corpul este o comprimare a
timpului. Încă simt. Vertical. Mi-am amintit de mine în astea 4 nopți.
Alo?
Linda?
Skin?
Te-am visat, Skin. Te-am
visat. O să scriu despre tine.