Conferința Magia artei actorului susținută de Florin Zamfirescu în sala „I. D. Sârbu” a Teatrului Național „Marin Sorescu”, 12 februarie, 2012, ora 11.00

Dispariția teatrului ar fi echivalentă cu dispariția visului colectiv

Mă întorc acasă de la conferința susținută de Florin Zamfirescu în sala „I. D. Sârbu” a Teatrului Național „Marin Sorescu”. De data aceasta s-a întâmplat să nu mă mai aflu în rolul spectatorului naiv, ci să vin în fața omului și actorului Florin Zamfirescu după un timp în care am asimilat experiența spectatorului care poate fi ridicat la un nivel de percepție superior prin magia creată de un actor. La conferința susținută astăzi, 12 februarie 2012, Magia artei actorului, Florin Zamfirescu a reușit să transmită într-un mod familiar, extrem de sincer și de carismatic esența teatrului, visul colectiv al ființelor care prin actul teatral învață să-și îndrepte privirea spre ele însele și, mai mult decât atît, să-și analizeze propriile mecanisme de funcționare. Florin Zamfirescu și-a început conferința urmând calea pe orizontală de care vorbește Warlikowsky și anume relația directă a omului cu omul, reușind astfel să-și transmită mesajul într-un mod extrem de natural.

Florin Zamfirescu a insistat pe diferența dintre arta actorului și arta spectacolului. Arta actorului este, în opinia sa, o construcție interioară, talentul, cu care vii în fața planificatorului, regizorul. Prin mijlocirea planificatorului, actorul conștientizează posibilitățile multiple de a fi ale omului, le exersează prin lucrul cu sine și le transmite spectatorilor în ceea ce se numește arta spectacolului. În acest caz întrebarea Ce rol lucrezi? devine Ce rol te lucrează? Tu devii ceea ce nu știai că ești. Actorul este o multitudine de euri ‒ rolurile pe care le joacă ‒ euri care trebuie asimilate pentru a scoate în evidență eul prezidențial. Asimilarea și conștientizarea eurilor face posibilă comunicarea cu alter-egoul fiecăruia dintre noi. A accepta că lumea este infinită, înseamnă pentru Florin Zamfirescu a accepta că nu există unicitate. Eul este în continuă mișcare, repetabil. Dacă totul este finit, atunci eul este unic, static.

Pentru omul și actorul Florin Zamfirescu conștientizarea simțurilor joacă un rol decisiv în dezvoltarea personală. Actorul trebuie să se folosească nu doar de cele cinci simțuri concrete, auditiv, vizual, tactil, gustativ, olfactiv, ci și de simțurile interne. Pentru a le declanșa, actorul apelează la memoria afectivă și acționează în rolurile pe care le interpretează ca și când aceste simțuri interne ar exista cu adevărat. Teatrul nu este realitate, afirmă Florin Zamfirescu. Teatrul este, deși nu menționează explicit termenul, potențializare. Publicul vine la teatru pentru a i se arăta cum ar fi dacă... În teatru visul colectiv devine posibil. Dispariția teatrului ar fi echivalentă cu dispariția visului colectiv.