My Blog List

Monday, February 20, 2012

Drăgălașul pui de liuli

 „Liuli înseamnă ‹‹bufniță››; puiul de bufniță este pufos și drăgălaș, dar, când crește mare, se urâțește de tot” (p.157). Dezvoltarea unui pui de bufniță, pentru a ajunge la maturizare, este asemănătoare cu etapele ce trebuie parcurse de actorul inițiat în teatrul Nō. Drăgălășenia puiului de bufniță este asociată cu desăvârșirea artei copilului-actor în teatrul Nō. Dar dacă această desăvârșire este atinsă încă din copilărie, când talentul înnăscut se manifestă natural, fără niciun efort, la maturitate actorul nu poate decât involua. Floarea (hana), concept cheie pentru atingerea căii adevăratului Nō, se va ofili înainte de a-i afla substanța și funcția.  
Șapte tratate secrete de teatru Nō, în traducerea Irinei Holca, prefațată de Andrei Șerban și postfațată de Carmen Stanciu este o mărturisire a tehnicilor secrete ale tradiției sarugaku (poate fi tradus prin „a spune ceva plăcut”, „a face o atmosferă plăcută”) și ale casei Kanze lăsate moștenire de părintele teatrului Nō, Zeami (1363-1443), fratelui și fiului său.

Să presupunem că BufNō (joc de cuvinte, n.n.) este un actor de teatru Nō. BufNō este alcătuit din schelet (talent înnăscut), carne (priceperea în interpretarea dansului și a cântecului) și piele (grația apariției pe scenă). La vârsta de șapte ani BufNō este numai schelet. Talentul (floarea) său pe scenă emană prospețime și naturalețe. BufNō joacă fără mască, asemenea lui  waki (cel de pe margine, intermediarul, cel care nu poartă mască). Dar odată cu vârsta de 17 ani, BufNō trebuie să învețe că floarea este trecătoare și că fără o pregătire îndelungată și cunoaștere a tehnicilor de teatru Nō, interpretarea sa va fi de acum înainte lipsită de conținut. Floarea, substanța va fi greu de imitat, iar în absența ei rolul său nu va fi decât unul superficial. Pentru a reuși BufNō trebuie să-și depășească prin tehnică maeștrii echilibrând substanța (floarea) cu funcția ei (mirosul). Astfel va dobândi armonia, semn că BufNō-actorul stăpânește unul dintre principiile cele mai profunde ale artei sale. După vârsta de 17 ani, BufNō va purta mască shite (actorul principal, cel care acționează, cel care caută aproape întotdeauna mascat). BufNō știe acum că poezia face parte din pregătirea sa: „cine știe să interpreteze și se pricepe și la poezie n-ar trebui să întâmpine mari dificultăți în a scrie sarugaki” (p. 43). BufNō va stăpâni cele două arte în Nō: cântecul și dansul, care își au originea în funcțiile misterioase ale organelor sale interne, plămânii (corespondent sunetul kyo, inima (sunetul sho), ficatul (sunetul kaku), splina (sunetul chi), rinichii (sunetul u); prima notă, kyo, face parte din categoria sunetelor joase (ryo), telurice, este echivalentul lui yin și corespunde inspirației. Sho, sunet celest, înalt (ritsu) corespunde expirației și elementului yang; și cele trei stiluri de interpretare Nō: bătrânul, femeia, războinicul. Pentru a pătrunde în conștiința spectatorilor, BufNō le va deschide urechile combinând două sunete diferite în ritmul jo-ha-kyu (jo-mișcarea de început, introducerea; ha-dezvoltarea; kyu-concluzia) și ochii prin grația (yugen) mișcărilor pe scenă. Acum BufNō își poate privi obiectiv spectatorii și se poate privi pe el însuși din afară (riken-no-ken) prin ochii spectatorilor. În acest moment  BufNō va experimenta spațiul gol. „Acest gol este perceput ca fiind interesant pentru că nici atunci când e în nemișcare actorul nu renunță la tensiunea interioară și umple, de fapt, acel gol cu ajutorul trăirilor sale” (p.142) Pe scenă deviza lui BufNō este „10 în inimă, 7 în mișcare”. Pentru a nu-i fi trădată intensitatea maximă la care poate ajunge emoția BufNō va exprima prin mișcări mai puțin decât simte. Mișcarea lui BufNō are la bază cuvântul: „Cuvântul trebuie să aibă prioritate, mișcarea fiind cea care vine după. Cuvintele exprimă sensul, deci este normal ca ele să fie considerate esența artei moastre” (p.71). BufNō va merge să exerseze acum. Ar mai avea de povestit despre cele nouă niveluri ale artei sale, dar BufNō preferă să le descoperiți singuri în cartea lui Zeami, Șapte tratate secrete de teatru Nō.
Singura grijă a lui BufNō va fi de acum încolo veridicitatea.