Drăgălașul pui de liuli
„Liuli înseamnă ‹‹bufniță››; puiul de bufniță
este pufos și drăgălaș, dar, când crește mare, se urâțește de tot” (p.157). Dezvoltarea
unui pui de bufniță, pentru a ajunge la maturizare, este asemănătoare cu
etapele ce trebuie parcurse de actorul inițiat în teatrul Nō. Drăgălășenia
puiului de bufniță este asociată cu desăvârșirea artei copilului-actor în
teatrul Nō. Dar dacă această desăvârșire este atinsă încă din copilărie, când
talentul înnăscut se manifestă natural, fără niciun efort, la maturitate
actorul nu poate decât involua. Floarea (hana),
concept cheie pentru atingerea căii adevăratului
Nō, se va ofili înainte de a-i afla substanța
și funcția.
Șapte tratate secrete de teatru Nō, în traducerea Irinei Holca,
prefațată de Andrei Șerban și postfațată de Carmen Stanciu este o mărturisire a
tehnicilor secrete ale tradiției sarugaku
(poate fi tradus prin „a spune ceva plăcut”, „a face o atmosferă plăcută”)
și ale casei Kanze lăsate moștenire de părintele teatrului Nō, Zeami (1363-1443),
fratelui și fiului său.
Să presupunem că BufNō (joc de
cuvinte, n.n.) este un actor de teatru Nō. BufNō este alcătuit din schelet
(talent înnăscut), carne (priceperea în interpretarea dansului și a cântecului)
și piele (grația apariției pe scenă). La vârsta de șapte ani BufNō este numai
schelet. Talentul (floarea) său pe scenă emană prospețime și naturalețe. BufNō joacă
fără mască, asemenea lui waki (cel de pe margine, intermediarul,
cel care nu poartă mască). Dar odată cu vârsta de 17 ani, BufNō trebuie să
învețe că floarea este trecătoare și
că fără o pregătire îndelungată și cunoaștere a tehnicilor de teatru Nō,
interpretarea sa va fi de acum înainte lipsită de conținut. Floarea, substanța va fi greu de imitat,
iar în absența ei rolul său nu va fi decât unul superficial. Pentru a reuși
BufNō trebuie să-și depășească prin tehnică maeștrii echilibrând substanța
(floarea) cu funcția ei (mirosul). Astfel va dobândi armonia, semn că BufNō-actorul
stăpânește unul dintre principiile cele mai profunde ale artei sale. După
vârsta de 17 ani, BufNō va purta mască shite
(actorul principal, cel care acționează, cel care caută aproape întotdeauna
mascat). BufNō știe acum că poezia face parte din pregătirea sa: „cine știe să
interpreteze și se pricepe și la poezie n-ar trebui să întâmpine mari
dificultăți în a scrie sarugaki” (p.
43). BufNō va stăpâni cele două arte în Nō: cântecul și dansul, care își au
originea în funcțiile misterioase ale organelor sale interne, plămânii
(corespondent sunetul kyo, inima (sunetul sho), ficatul (sunetul kaku), splina
(sunetul chi), rinichii (sunetul u); prima notă, kyo, face parte din categoria
sunetelor joase (ryo), telurice, este echivalentul lui yin și corespunde
inspirației. Sho, sunet celest, înalt (ritsu) corespunde expirației și
elementului yang; și cele trei stiluri de interpretare Nō: bătrânul, femeia,
războinicul. Pentru a pătrunde în conștiința spectatorilor, BufNō le va
deschide urechile combinând două sunete diferite în ritmul jo-ha-kyu (jo-mișcarea
de început, introducerea; ha-dezvoltarea; kyu-concluzia) și ochii prin grația
(yugen) mișcărilor pe scenă. Acum BufNō își poate privi obiectiv spectatorii și
se poate privi pe el însuși din afară (riken-no-ken) prin ochii spectatorilor. În
acest moment BufNō va experimenta spațiul gol. „Acest gol este perceput ca
fiind interesant pentru că nici atunci când e în nemișcare actorul nu renunță
la tensiunea interioară și umple, de fapt, acel gol cu ajutorul trăirilor sale” (p.142) Pe scenă deviza lui BufNō este „10 în inimă, 7 în mișcare”. Pentru
a nu-i fi trădată intensitatea maximă la care poate ajunge emoția BufNō va exprima
prin mișcări mai puțin decât simte. Mișcarea lui BufNō are la bază cuvântul:
„Cuvântul trebuie să aibă prioritate, mișcarea fiind cea care vine după. Cuvintele
exprimă sensul, deci este normal ca ele să fie considerate esența artei
moastre” (p.71). BufNō va merge să exerseze acum. Ar mai avea de povestit
despre cele nouă niveluri ale artei sale, dar BufNō preferă să le descoperiți
singuri în cartea lui Zeami, Șapte
tratate secrete de teatru Nō.
Singura grijă a lui BufNō va fi
de acum încolo veridicitatea.