My Blog List

Tuesday, December 13, 2011

                                               Tzara si gutuile amintite

tristan tzara a inventat dada pentru că nu avea destulă forţă fizică pentru a deveni un adevărat aventurier. plictisul, remediu împotriva aventurii. siguranţa de sine, simptom al plictisului. roţile trenului se sparg de şinele încinse. sunt singură în compartiment. miroase a pătrunjel. închid ochii…păianjenul îşi roade pântecul negru crescut în piloni de sânge. deschid ochii. Nu mai continui. de câte ori visez devin conştientă. încep să explic. sensul se deşiră în mii de capete semnificante. Forme. artă aleatorie. lângă mine se aşază un tip. cam efeminat. Imi aminteşte de colega de apartament, Roxanne: grasă şi jovială. Salut, mergi departe? Pâna la cluj. Tu? subCetate. Mi se pare incredibilă asemănarea cu Roxanne. Roxanne, you don't have to sell your body to the night.  Tu ai avut copilărie? nu aşteaptă să răspund. Începe să-mi enumere tot ce iubea el când era copil: 5 măgari, 12 meri, 22 de gutui. când mâncam gutui plângeam şi mă bucuram în acelaşi timp. Mi se părea că unele aveau forme umane. Scoate din rucsac o gutuie. Vrei? Nu, multumesc. Mă uitam la el şi nu-mi venea să cred. De mult nu mai văzusem pe cineva savurând cu aşa poftă un fruct. Îşi retrăia copilăria. uuu-ci-ci-ci-uuuu-ciuuuu. n-am ştiut niciodată să imit mersul trenului. Aaa, iată, ajungem subCetate. îmi iau la revedere de la Roxanne şi-mi lipesc faţa de geamul trenului. STAŢIONEAZĂ. Acum vine momentul meu preferat. Întâlnirea celor două trenuri. Aceeaşi şină, sensuri opuse. Ca doi amanţi care-şi ascund începutul. Gata. Pornim. în urma mea rămân siluetele celor 123 de eroi căzuţi în primul război mondial. Ce bine-i să trăieşti în cărămida care se sfarmă moale printre spini/ să-ţi fie gândul dulce ca uleiul dovlecilor la care te închini,/ şi sufletul să ţi-l împaci cu sticle,/ cu piersici şi cu trenuri timpurii. mă întreb cine o fi autorul. suc, cipsuri, pufuleţi, cornuri avem. i-am spus mereu lui L. că în faţa mea se derulează mereu acelaşi film. acum va apărea copilul care strânge bani pentru ochiul stâng. Iată-l. aceeaşi mişcare. îmi pune pe scaun textul şi pleacă mai departe. n-am înţeles niciodată de ce nu vorbeşte. un cerşetor discret. Îmi desfac punga cu seminţe djili. de data asta n-am mai uitat să-mi cumpăr. mă întreb de unde pofta asta de a ronţăi seminţe ori de câte ori merg cu trenul. poate compensează lispa de mişcare a corpului. aşa că mă apuc să ronţăi. sunt zeiţa tăcerii pe insula plutitoare. Cred că ar fi trebuit să mă numesc leto. leto care face lumea să se nască din ouăle depuse pe genunchii lui cronos. O umbră. pe sub picioarele mele a trecut o umbră. mă ridic indignată şi încep să inspectez compartimentul. Nimic. îmi reiau locul.
de data asta îl aştept să se întoarcă. sunt hotărâtă să nu-i mai dau 1 leu. îşi ia textul şi aşteaptă…aşteaptă…aşteaptă. insistenţa lui mă ofensează şi-mi provoacă teamă. Îl ignor. nu mai insistă. merge mai departe. ahaaa, cel de-al doilea figurant. Controlorul. o doamnă durdulie care-şi balansează grăsimea în acelaşi ritm cu mişcările trenului. Aș fuma o ţigară. mă duc să inspectez. de obicei eL. uită câte una pe masă. Într-o zi aş putea să cred că o face intenţionat. Deschid geamul. O noapte fără stele. cu cât cobori spre sud cerul orașelor e lipsit de stele. îmi vin în minte versuri inocente. fumul de țigară desenează în aer suflete de lapte. Back. poate ar trebui să ațipesc. seara mirosul de pătrunjel devine insuportabil. numim absurd tot ce cunoaştem. am scris opera asta pentru a învăţa să mor. regele moare… o afirmaţie cutremurătoare. Iată-mă scriind. un fel de echilibru exterior. Să înveți să descrii exteriorul care te înconjoară. Să înțelegi direcția lucrurilor. Gândesc: trebuie să ajung la ușă, mă îndrept spre ușă. Sau: trebuie să ajung la fereastră. Mă îndrept spre fereastră. Direcția mea se îndreaptă spre direcția lucrurilor din jurul meu. Asta înseamnă că le pot descrie, trebuie doar să încerc să le orientez mai bine. Poezia e altceva. Direcția lucrurilor nu mai este aceeași cu cel care le direcționează. Nicotina. caut o brichetă. Oboseala lucrurilor din jur mă dezorientează. stanga dreapta sus jos verticală orizontală. Accese de ceasornic. morții îngroapă câini. băncile își odihnesc materia. O umbră. pe sub picioarele mele a trecut o umbră. mă ridic indignată şi încep să inspectez compartimentul. nimic. Îmi reiau locul. Ronțăi liniștită cu ochii ațintiți spre scaunul din față. Un soricel. Pe semne că a simțit mirosul de repaos al trupului. asta o pot spune acum detașat, m-am gândit trei zile la motivul pentru care m-au vizitat. Sunt singură în compartiment. Aș vrea să ațipesc puțin în seara asta. N-o pot face cu un șoarece lângă mine. Îmi iau ghiozdanul și mă mut în separeu. Aici va fi mai bine, cu siguranță. și e lumina stinsă. Închid ochii. O umbră străbate în viteză separeul. Mă lupt cu somnul. Nu puteți dormi? În vagonul ăsta sunt șoareci. Aaa, sunt peste tot. ies noaptea. Dormiți. E drumul lung. Mă întreb dacă the plummy lady nu este chiar unul dintre ei. Mă întorc. Cel puțin în vagonul comun e lumină. Mă așez și hotărăsc să-mi termin punga de semințe. nu mai sunt singură în compartiment. Pe scaunul meu stă acum un șoarece. Mă caută cu privirea. Simte nevoia să vină lângă mine. Pare hotărât. Trebuie să găsesc o modalitate de a-l ține departe. Iată. Nici el nu e singur. Când ești în mișcare nu ești niciodată singur. vidul e plin. Când ies de aici promit să scriu un poem despre prea plinul căderii.  

țiganii ca țiganii, șobolanii ca ciupercile cibernetice

Cioran era mic copil când rostogolea spre cer craniile morților. țiganii din fața blocului meu, și ce blocuri (sic!) ciuperci cibernetice crescute pe la geamuri ca să emită cele 123 de programe tv. Saliva câinelui se împrăștia pe asfalt, melcii alergau după ea să-și facă cochilie, țiganul făcea drible cu șobolanul a cărui rostogolire era urmărita cu multă salivă de același câine.  Nu mor șobolanii când vor câinii.
Senzația pe care o ai când trece trenul pe podul Oltețului/ moartea de dincolo de ape. jarul.



No comments:

Post a Comment